PRIMĂRIA SECTORULUI 1

februarie-spate
_DSC0017
_DSC0004
Constructia cladirii a inceput in 1928 si s-a dorit de la inceput a fi un sediu administrativ impunator, la acea data fiind cea mai inalta cladire din oras. Arhitectura este de natură eclectică, ea înglobând două stiluri, unul de origine neo-romanică şi un altul chiar mai bine reprezentat în epocă, cel neo românesc. Stilul neo-românesc include bosaje masive şi adânci, se continua cu un Hochparter care asigură şi accesul principal de gala şi care poartă un Piano Nobile marcat de loggia, dezvoltată pe două niveluri, bogat decorata ce se continua in spaţiul interior cu sala de consiliu şi de festivităţi.
Registrul superior, situat sub cornişă, este tratat cu ancadramente dese, din aceeaşi semantică din care provin ocniţele brâncoveneşti. Corpul principal al cladirii beneficiaza si de prezenta unei scari bogat decorate din marmura ce face legatura intre demisol si etajul al 3-lea. Sala de festivitati este decorata cu picturi murale realizate de Olga Greceanu. Alte doua picturi ale aceluias autor au fost descoperite in Biroul Primarului. O alta componenta importanta a cladirii este turnul cu ceas care beneficiaza de o atentie deosebita acordata zonei superioare si materializata printr-o terasa avand decoratiuni si prin statuia unui cavaler cu scut şi armură (realizata de Alexandru Dimitriu in 1929) care, de-a lungul anilor, a reuşit să devină un repervizual al Bucureştiului. Corpul secundar al cladirii, construit intr-o etapa ulterioara, desi continua la exterior elementele fatadelor corpului principal, la interior nu prezinta arhitectura luxoasa, având un aer auster şi pur funcţionalist, atât prin lipsa oricăror elemente de plastică arhitecturală, cât si prin dispunerea accesului vertical în ultima travee, precum o scară de serviciu.
In 2008 cladirea a intrat intr-un proces de consolidare, care a dus la modificarea partiala a arhitecturii interioare, dar fara afectarea zonelor emblematice pentru imobil. In plus, in anul 2009 un incendiu a distrus in proportie de 90% sarpanta cladirii. De aceea in anul 2010 s-a demarat un proiect interdisciplinar ce a plecat de la studiul istoric al monumentului, de identificare a resursei culturale si de fundamentare a intervenţiei. Aceast proiect a dus la crearea unei noi sarpante, ce respecta intocmai volumetria initiala, dar a creat si nou spatiu util cu o identitate arhitecturala bine definita. Ulterior lucrarile proiectului au fost impartite in doua categorii: componentele artistice – care vizeaza restaurarea si reconstituirea elementelor decorative interioare si exterioareale constructiei si arhitectura – instalatii –care vizeaza amenajarea si refunctionalizarea restului cladirii si a spatiilor exterioare pentru a se adapta cerintelor actuale.